Point pen, creion pe foaie A4.
Ma pierd la atatea linii, imi fuge vederea. Nu este primul desen, sper ca nici ultimul, de fiecare data parca ma apropii mai mult de suferinta din acele maini. Am mai facut cateva comenzi cu aceste maini, ale mele si ale lui:) Pentru mine este ceva profund, de esenta, nu doar un desen.
Doi frati, Albert si Albrecht(1471-1528), trag la sorti care sa mearga la Academia de la Nürenberg. Albert pierde, munceste 4 ani din greu in mina pentru a-l sustine material pe Albrecht. Devenind cunoscut si castigand bine, Albrecht doreste sa-si sprijine fratele pentru a termina si el studiile de desen. Din pacate, sanatatea lui Albert era deja subreda, nu mai putea studia.
Am avut harul de a munci pentru altii pana la epuizare. Am prieteni care au muncit pentru mine si nu m-au lasat cand mi-a fost greu. Am ambitia de a continua sa desenez indiferent de starea sanatatii mele. Cumva, in Mainile desenate de Durer, ma regasesc in mai multe feluri, intretinator si intretinut, muncitor si bolnav, ganditor si multumitor.
Sa apreciati pe cei care se straduie pentru voi, care-si pierd viata pentru ca voi sa aveti una mai buna. Pot fi parintii tai, prietenii tai, copiii tai. Unii nu stiu nici macar ce inseamna viata, dar au oferit altora o viata buna. E bine sa ai pe cineva care lupta pentru tine.
Din pacate, tara noastra este condusa de parveniti(scursuri, copiii scarbelor comuniste), iar oamenii muncitori se zbat in saracie, nu e nimeni sa le recunoasca meritul, ci doar sa-i jupoaie de tot ce au.
Salutari si multumiri tuturor celor ce trec pe aici!
Greetings and thanks to all who are passing by!
.gif)
.jpg)
.JPG)
Robert, evident ca schita ta este foarte frumoasa, dar as vrea sa mai adaug ceva ce nu are legatura cu desenele tale. Cand ma gandesc ca mi-e rau, chiar mi-e si mai rau intr-un moment de rau. Cand ma gandesc ca mi-e bine intr-un moment de rau, mi-e mai bine. Am descoperit ulterior ca asa scrie in carti: mintea nu deosebeste fictiunea de realitate. Depinde de mine sa-mi setez tinta.
RăspundețiȘtergețiTot ce scriu pe blog, poate ca ai considerat ca sunt multe fictiuni, dar nu este chiar asa. Incerc sa descopar ce este bine si pentru mine dar poate si pentru ceilalti. Am descoperit ca atunci cand caut cu adevarat ceva luminos, aceasta lumina parca vine spre mine. Pana la urma, vindecarea incepe si cu o alta stare de spirit.
Daca macar vei rasfoi cartea pe care am dat-o in link:
http://grauntele.eu/wp-content/uploads/2015/02/Codul-Vindecarii-de-Alex-Loyd.pdf
in mod cert vei descoperi ceva nu ai mai auzit. Pana la urma totul depinde de tine, chiar daca refuzi aceasta idee.
Numai bine, Robert, un bine dorit din suflet!
Multumesc. Cand am ajutat, cand am putut ajuta, am ajutat intai cu prezenta, apoi cu fapta(darurile), apoi cu vorba. Imi e mai usor sa fac, decat sa vorbesc. Eram sociabil, dar acum m-am stins. Cheile sunt pentru usi, oamenii sunt pentru oameni, vorbele trebuiesc traite nu doar vorbite. Deocamdata nu vad mai mult. Nu e pentru prima oara cand trec prin vai adanci.
ȘtergețiYour drawing is so fabulous with all its detail. I'm so sorry you have depression. I pray you will find peace and joy again.
RăspundețiȘtergețiI always made others laugh, but I'm very sad. I see the world as it is.
ȘtergețiThe drawing is brilliant. Take care my friend. You have so many drawings to do before you sleep.
RăspundețiȘtergețiThank you. Maybe is interesting but it doesn't help anyone.
ȘtergețiDo not be depressed, Robert. You are able to create such beauty with your drawings. I can feel the fair wind blowing in the sails of this ship. Now you need to get to work creating more beauty to add to your portfolio. Do you ever add color to make these drawings into paintings? You have such fine skills.
RăspundețiȘtergețiI like to draw, I like b&w mostly. Draw and sculpture. Painting is... different, is like a lie, you can use tricks, technics, in 30 minutes I can make a beautiful painting, is like a fast food for me. Maybe I'm weird, but that's how I see things.
ȘtergețiYou are so talented, Robert!
RăspundețiȘtergețiI pray that you find light again amid the darkness.
Just I want to work again. I was a hard worker, I want to be useful again. It is very, very hard for me, after 17 years, to wake up and do nothing... again. It's not easy for my family either. Just I want to free them.
ȘtergețiRidica toate panzele, Robert! Mai ai mult de desenat, de sculptat! E superb nu doar prin detalii acest desen.
RăspundețiȘtergețiNu ma speria si tu!
Zile luminoase iti doresc!
Nu vreau sa te supar, dar nu sunt nici ipocrit. Ma simt cum ma simt, nu mai stiu cum sa gestionez durerile, starile de gheata, arsurile. E drept ca nimeni nu-mi cere nimic, dar de, nci gresit nu e sa tot incerci sa faci ceva chiar daca nu reusesti. Cand vezi atatea putori hotomane la conducerea tarii, normal ca-ti vine de duca.
ȘtergețiAmazing ART!
RăspundețiȘtergețiSuperb drawing!
RăspundețiȘtergețiWhoever is capable of creating such a piece of art is contributing not only to his family's wellness but also to mankind's . You've got no reason to despair. Keep on the good work!
Depression is a relentless enemy against which battles must be fought frequently. I wish you courage and strength in those battles, Robert.
RăspundețiȘtergețiYour drawing of the ship is masterful ....
Maravilla de dibujo.
RăspundețiȘtergețiLa vida es como una foto en blanco y negro. Hay blanco, hay negro, y un montón de sombras en medio y también color amigo. Mucho ánimo y levanta las velas y vuelve a navegar.
Cuídate Robert.
Desde casa te mando este abrazo 🙅
Ati vazut ce usor am scapat de laude, comentarii, invitatii la diverse grupuri?:))
RăspundețiȘtergeți///////////////////////////////////////////
Multe multumiri!
Thank you very much!
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\
O desenho está fabuloso, Robert! No momento, todos estamos meio deprimidos, e o estado do mundo, no presente, também não nos inspira, nem promete um futuro brilhante!...
RăspundețiȘtergețiNão sabemos para onde vamos... mas ergamos as velas... e vamos ver até onde conseguimos ir... enquanto o barco não for ao fundo... foi assim que o Cristóvão Colombo, não desistindo... descobriu o outro lado do mundo!... Acho que nem ele contava com isso...
Não se cobre tanto a si mesmo! Todos andamos cá a fazer o que podemos... alguns o melhor que sabem... podemos não ter mais nada a oferecer aos outros... a não ser sermos um bom exemplo... e isso na memória de outro alguém... é tudo!...
Um grande abraço! Vá, força e ânimo! No momento, o mundo inteiro está todo no mesmo barco!... E esse... não me parece que seja o Titanic... por isso o jeito... é continuar a navegar!... :-))
Tudo de bom!
Ana